Cum poti fi familiar intr-un corp strain?

Cand era copil si se juca neconditionat cu papusile surorilor mai mari se simtea iubit,se simtea in sfarsit in sanul familie.Cu parul blond strans intr-o coada mica deasupra capului si ochii albastrii deschisi catre necunoscutul numit “viata”,micul Johnny imbratisa cu usurinta toate obiceiurile surorilor mai mari care adorau sa se joace cu el.Era tot un zambet si cauta cu manutele mici sa atinga cat mai mult,sa exploreze tot ce era in jurul lui,voia sa descopere lumea si,ca orice copil normal o facea numai un zambet,nu existau probleme atunci,nu stia ce inseamna “viitor” si nu se gandea nici macar o secunda ce dus rece poti simtii inafara celor 4 pereti intre care ai crescut si curtea din spatele casei.

-Doamna,va cauta cineva la telefon!

-Intreaba cine e,Zelda.

-E doctorul Thomas,zice ca e urgent.Si Joanne se ridica rapid de pe canapeaua neagra din piele,lasand trabucul jos,coada blonda cazandu-I incet pe spate.

-Lasa-ma singura,Zelda,multumesc!

-Cum doriti,Doamna.

-Domnule Thomas,astept vesti bune!

-Din pacate nu am,Domnisoara(Doctorul Thomas se adresa cu “Domnisoara” tuturor pacientelor),nu acum,regret dar operatia nu este posibila.

Si Joanne se aseza usor,cu mana dusa la frunte pe masuta de cafea.

-Nu Domnule Doctor,nu-mi puteti spune asa ceva am…

-Judecatorul a considerat ca sunteti inampta emotional pentru a suferii o astfel de operatie,aveam totul pregatit,credeti-ma,chiar si o rezerva,cea din care se vede parcul central cel mai bine,asa cum ati dorit,acum cateva minute am primit vestea si credeti-ma ca sunt bulversat.

Doctorul Thomas era singura persoana in care Joanne avea incredere,dupa episodul cu tigarile de acum 2 luni si increderea in Zelda a inceput sa piara usor-usor dar o tinea din mila.

Isi scoase manusa din satin,isi sterse lacrima si isi refacu machiajul.Se ridicase gentil abia tinandu-se pe tocuri de 15 centimetri si isi aranjat fusta stramta pe coapse,toate astea in timp ce Doctorul Thomas intreba nedumerit in receptor “Domnisoara,mai sunteti acolo?Alo?Domnisoara Cooper?”.

A pus receptorul inapoi in furca,a iesit grabita din casa alindand-o pe Selby la iesire,inhata haina de vulpe din cuierul aurit si se grabii spre masina.

-Ai spus ca vei face tot posibilul sa ma scapi de povara asta,ai spus ca esti de partea mea si stii ca pot angaja orice alt avocat,la cati bani iti dau ar fi trebuit sa pui toate armele in joc pentru mine ar fi trebuit sa…

-Joanne,calmeaza-te,s-a schimbat judecatorul in ultima clipa daca era…

-Da,mi-am dat seama,daca Andrew ar fi tras sforile pana acum eram femeie.

-Tocmai,noul judecator e o jigodia,a intors spatele la cazul unui pedofil,se spune ca il cunostea si acum ce?Crede-ma,trag cu dintii de cazul asta in fiecare zi si stau pe capul lui pana iti accepta cererea doar ca ne mai trebuie timp.

-Eu nu mai am timp,Amy.Eu nu mai pot sta asa,cu ce folos ca am toti banii din lume cand nu ma am pe mine,cand stau inchisa in toale scumpe pentru a-mi ascunde “malformatia”?Stii…

Si isi aprinsese cu miscari suave o tigara cu filtru

…degeaba ai bani daca nu esti impacat cu tine insuti.Incerc in zadar sa ma lupt cu judecatorii,peste 2 luni se implinesc 3 ani,3 ani de cand cazul sta in aer si acum ce?Acum s-a gasit un firfirel abia iesit de pe bancile facultatii sa imi spuna ca nu sunt “apta emotional” pentru asa ceva?

-Joanne,mai exista judecatori.cu lacrimi in ochi,pe care incerca sa le ascunda cu ultimele forte pe care le mai avea Joanne o intrerupse

-Da,judecatori si resurse judiciare,legislatie,dosare,cazuri,bani…va ingrop in toate astea si exista doar ca nu mai exista speranta.

-Nu trebuie sa cedezi,nu acum,suntem atat de aproape de o reusita,suntem atat de aproape de a realiza ce ti-ai dorit mereu,nu te da batuta acum si oricand ai nevoie de un sfat,de cineva pe umarul caruia sa plangi sunt aici.

-Eu nu plang,Amy,eu nu plang niciodata.

Si cu un gest suav,ca o doamna ce e isi scoase din nou manusa fina de un negru perfect si incerca sa opreasca o lacrima.

-Mai bine du-te acasa,mananca ceva,vezi un film,ai grija de Selby,nu are pe nimeni pe lume.Ai slabit ingrozitor,ce faci,iar te-ai apucat de dietele tale nebunesti?

-Nu,sunt intr-un punct mort,nu cred ca mai are vreun rost sa arat bine.

-Nu Joanne,arati foarte bine,mi-e ca Bill sa nu ma paraseasca pentru tine.

Pentru prima data dupa mult timp Joanne schita un zambet fad care ii incretii fondul de ten din jurul nasului subtirel.

-Bill te iubeste,ai grija de el.

-Si tu ai grija de tine draga mea,iti promit ca voi face tot posibilul sa te fac fericita,stii ca reusesc tot ce-mi propun doar ca nu trebuie sa-ti pierzi speranta si increderea.

-Am incredere-n tine,Amy,n-am incredere in sistem.

-Hai,mananca niste inghetata de capsuni si-ti trece.

In drum spre casa,Joanne se oprii la un restaurant ieftin de cartier,nu mai trecuse printr-un asemenea loc de la 14 ani cand a incercat sa cucereasca o fata.Si ce mai fata,se gandea acum cu nostalgie,nostalgie si atat,nu mai simtea nimic vis a-vis de trecut si cu siguranta nici un sentiment fata de fetele pe care le-a avut.

Cand chelnerul se apropie tot un zambet cu sortul murdar de mustar Joanne se dadu usor in spate,scotand cu o miscare infima o batista de catifea,moment in care isi dadu seama ca era penibila,o doamna stilata,imbracata de gala cu ochelari inconjurati de pietre pretioase,colier cu perle,cercei din acelasi set si blana de vulpe nu se incadrau deloc in peisajul unui fast food unde toata lumea radea zgomotos si bea bere aburinda.Dar era aici pentru asi limpezii gandurile,si daca s-ar fi dus intr-un local stilat cu preturi colosale mai mult s-ar fi adancit in capcana banilor care,din nou nu pot cumpara fericirea.Si acum ce…chelnerul statea cu carnetelul in fata,tot un zambet cu ochii mari de un caprui intens asteptand comanda.

Joanne era nedumerita,nu mai fusese de ani buni intr-un asemenea loc si si-a dat seama ca daca ar fi cerut creveti in sos de portocale si un vin alb sec batranelul cu burta si tatuaje sterse de la masa de biliard s-ar fi prapadit de ras.A trebuit sa se uite putin in jur,in final comandand o bere si pizza cu salam si ardei,mancare ce se afla in fata domnului respectabil de la masa alaturata,mult prea respectabil pentru un asemenea loc.

Dupa ce a mancat pe saturate,cu rujul sters si abtinandu-se cu greu sa nu ragaie dupa bere,isi amintii sfatul lui Amy si se duse sa-si cumpere o caserola mare de inghetata de capsuni,si favorita lui Selby de o potriva.

Imbracata in pijamalele ei favorite de catifea si asezata comod in patul mare cu Selby pe perna mereu libera,Joanna se bucura de momentele de liniste la care spera inca de azi dimineata.Avusese o durere groaznia de cap si neavand inghetata de capsuni a incercat un trabuc,acestea fiind singurele lucruri ce o mai linisteau in ultima vreme.

Dimineata urmatoare soarele parea sa straluceasca mai puternic ca niciodata si trezindu-se cu botul mic de blana dand din coada langa ea anunta o zi buna,stia asta si de mult nu se mai simtise atat de bine de la prima ora a diminetii.Poate ca de asta avea nevoie,liniste alaturi de cea mai draga fiinta din viata ei si 2 litri de inghetata de capsuni.

Imbracata lejer,uitand de tocurile fara de care,curios se impiedica din metru in metru,machiaj mai deloc si cu parul lung,auriu si usor ondulat prins in coada se grabise sa ii spuna Zeldei ca e libera,vrand sa o scoata pe Selby cat mai devreme la plimbare.

Intoarsa in casa,telefonul uitat(intentionat)pe patul din dormitor suna insistent,facandu-se auzit inca de la parter.

-Buna,Amy!

-Chiar ca e buna,e foarte buna!
Amy era extaziata,asa cum nu mai fusese de mult si Joanne,epuizata de plimbarea de doua ore incerca sa o calmeze

L-am obtinut il am,il tin in mana!

-Ce e,te-a cerut Bill in sfarsit de nevasta?

-Lasa prostiile(desi i-ar fi placut sa tina un inel cu diamant in mana mai mult ca orice pe lume)am acceptul judecatorului pentru a face operatia,am cerera ta aprobata in fata mea chiar acum,am vorbit cu Doctorul Thomas,te asteapta la cabinet,te va opera.

Joanne cazu’ usor pe patul pufos dand-o pe Selby la o parte,avea un zambet imens pe fata si chiar daca era persoana care sa nu se bucure fizic cand primeste o veste buna,se ridicase in picioare si incepu a topaii prin toata camera,lacrimi(de data aceasta de fericire)lasand sa-I curga pe obrajii in sfarsit nefardati.

S-a garbit catre masina,cu mainile tremurand apuca cheile si incerca sa tina volanul cat mai strans zambind si rasand incontinuu,dand drumu la radio unde se auzea in surdina melodia ei favorta,”Living next door to Alice”.Dupa multi ani de negrura si depresie grea pe fata si gat simtea in sfarsit lacrimi de fericire si nu ii mai pasa daca se uda “manusa de satin” sau ca I se strica machiajul scump.Astazi avea sa realizeze ca lucurile bune atrag de la sine bucurii si mai mari,astazi avea sa realizeze ca banii nu aduc fericirea,astazi,dupa mult timp de tristete,haine de firma,o viata fada,umbrita de conturile bancare avea sa se simta bine.In sfarsit simtea o bucurie imensa in suflet,dupa atatia ani de tristete o asemenea bucurie era ca un dus rece intr-o zi torida de vara.Niciodata nu simtise ceva asemanator,se nastea a doua oara,se nastea asa cum ar fi vrut sa se nasca de la inceput,astazi Johnny avea sa devina Joanne…