marți, 10 aprilie 2012

Toamna prea tarzie



Am incercat in zadar sa ma ridic de pa pamantul rece

Cerul alb se risipea deasupra mea,norii negri dispareau,se ascundeau de luna

O frunza uscata a cazut parca odat’ cu ploaia

Toamna nu mai trece…

Si cu greu am incercat sa lupt cu vremea,timpul greu ma doborat

Vise,neguri si durere,usor usor sau risipit

Au disparut odat’ ca vantul,vantul ce m-a luat cu el

Placerea a plecat in soapta lasand o urma de regret

Mainile dor,sangele rece ma opreste din cadere,cade si cerul,luna norii,cade viitorul

Se asterne peste faptele uitate,trecute in nefiinta

Ma gandesc la a pleca…e cea mai grea dorinta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu