Ceru-i gol astăzi
şi doar vântul mai lasă-n urmă
şoapta surdă a tăcerii ruptă-n invizibil.
Trotuarele devin pustii, aerul parcă le
striveşte griul şi-l răcesc,
lăsând cenuşă-n urmă.
Se intunecă, lumina se dizolvă
în ceva superior ei.
- se-ntunecă şi soarele în amorţire,
se desface în amurg şi se înstrăinează de lume,
ploaia îl stinge şi fulgerele-l aprind iar,
până nu mai există.
Noaptea se aruncă peste tot nimicul din jur;
nu vede viaţă, doar frânturi de adormire
ale unor suflete scârbite de
nonculori si vid, de un astăzi care,
prin absolutul lipsei de tandreţe şi
lumină, parcă nu-i.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu