When innocence turns to violence(Episode 3):

Au urmat 3 ore de visare incetosata.Subconstientul adancit intr-un intuneric profund era acum invadat de trairi departe de a fi reale,vise greu de realizat si amintiri frumoase din anii copilariei.Simtea un tiuit ausurzitor chiar daca aparatura era oprita si ea doar dormea,un somn cat se poate de normal pentru oricine,un capat de lume pentru ea.

Acoperita cu o patura grea in care persista un miros oribil,Angie se simtea acum straina,straina de rezerva in care statea,straina de lume,straina de toata forfota din spital,straina de ea.Privea cu ochii largi,mai curati ca niciodata tavanul mucegait la colturi urmarind cu privirea o musca.Nu era constineta pe deplin de ea,nu era constineta de ceea ce vroia,ce gandea,ce trebuia sa gandeasca si daca mai avea la ce sa se gandeasca.

Deodata ridica un picior atingandu-si calcaiul cu mana si privind uimita punctul de “intalnire” a celor doua.I se parea ceva familiar la miscarea asta si simtea ca poate sa il indoie si mai mult,sa isi atinga chiar si fruntea,se simtea dezghetata,parca tocmai iesise dintr-o cutie de conserve si acum revenea la viata,ca o floare ca face primul contact cu lumina soarelui,ca o omida care se transforma in fluture,se simtea bine,era libera si un zambet larg ii aparu pe fata.Incepu sa rada zgomotos fara sa mai duca mana la gura cum facea de obicei.A avut o clipa in care a uitat de tot si de toate,in care a uitat de accident,de copilarie,de pierderi,esecuri si vise.Se simtea vinovata pentru fericirea ei dar nu putea cadea inapoi in depresie si stia ca tatal ei ar fi vrut-o fericita.El o indrumase sa ia cursuri de balet,era “lebada lui” chiar daca ea nu-si mai amintea asta,stia doar ca ei nu mai sunt si era convinsa ca au fost niste oameni buni.O forta interioara o impingea sa se ridice si sa mearga,zambea incontinuu si se uita in sus,isi cauta cu privirea familia,cauta o farama de trecut.Cazuta din nou pe ganduri,ganduri sterse fara un sens anume se trezii in mijlocul camerei albe.Statea in picioarele goale pe podeaua gri perla si se uita in sus.

-Domnisoara,ce faceti aic?

Angie nu intelesese niciodata de ce Emily I se adresa cu “domnisoara” fiind ca o a doua mama pentru ea,I se parea mult prea “imperial” si toate apelativele ca “doamna” sau “domnisoara” I se pareau de prisos.

-Evoluez.si Angie o privii cu caldura si,fara motiv cu compatimire.

Emily se dadu un pas in spate si chiar daca normal i-ar fi spus “mai bine evoluati in pat,o sa raciti”in camera era o liniste mormantala si doar vocile si pasi de pe coridor o mai perturbau.Angie privea catre geam facand abstractie de asistenta care o privea admirativ in ansamblu.Privea soarele si parca cu o abilitate in plus il putea privii cu ochii larg deschisi fara a fi deranjata catusi de putin.

-Semeni cu mama ta,ochii va stralucesc la fel si parul,forma fetei,buzele…a fost atat de fericita sa afle ca esti fata,era convinsa ca o sa-I calci pe urme.

Angie isi lua privirea de la geam si mai ca sarii pe Emily si o lipii de perete.

-Spune-mi mai mult.Cine era mama?Cum o chema?Am inteles ceva de un frate…Zi-mi!

Doctorul Dickenson ii daduse oridne clare sa nu ii spuna nimic,starea ei fiind si asa precara.Dar Emily nu putea tacea,neavand copii Angie a devenit fiica sa,o iubea nespus si I se parea nedrept sa fie privata de trecutul ei.

Avea ambele maini pe umerii ei si o privea cu ochii mari.Avea nevoie sa descopere,statea ca pe ace sa afle tot despre familia ei,cine era,cine erau ei,cum era ea,era o persoana buna,poate era parsiva,rea.Avea nevoie de informatii ca de aer.

Emily o lua usor de mana,o aseza pe pat si isi trase un scaun in fata ei.

-Mama ta a fost o femeie foarte frumoasa,Angie.Te-a iubit mult si a cautat sa iti fie numai bine.Se simtea putin data la o parte cand vedea ca mergi la pescuit cu tatal tau sau ca lipsesti de la lectiile de balet in favoarea unui meci de baseball cu Drew.

-Drew e tatal meu?

-Ta,pe mama ta o chema Margaret iar pe fratele tau Tommy.Niciodata nu te-ai inteles cu el si a avut perioade in care se simtea exclus,mama ta vrand o fata din totdeauna.Toata lumea credea ca sunteti gemeni,chiar daca tu negai vehement.Mama ta a fost dansatoare profesionista si,ramanand gravida la o varsta frageda a trebuit sa renunte.Si-a dedicat intreaga viata voua si credea cu tarie ca va avea o fata pe care sa o indrume dupa bunul plac,care sa ii duca performantele mai departe.Si chiar daca a avut un baiat l-a iubit mult pe Tommy,2 ani mai tarziu a ramas din nou insarcinata si nu te-a mai lasat din brate nicio clipa in primele 5 luni.

Angie se uita rupa de realitate le un flacon de pastile de pe masa ruginita.Nu schita niciun gest,Emily se uita la ea intrebandu-se pe sine daca e bine.Era liniste,prea liniste pentru un spital si parca nimeni nu mai mergea pe culoare.Angie indrepta brusc privirea catre Emily,pret de cateva secunde o privii in ochi parca intreband-o cu jale “de ce”.Sari de pe pat si o lua in brate.Nu plangea,sustina incet si incerca sa-si tina respiratia pentru a nu ofta,Emily o stranse tare si ii sopti ca totul va fi bine si ca va avea ea grija de ea.

Doctorul Dickenson nu se afla la spital in acea zi,fiind plecat la un seminar inafara orasului,probabil daca ar fi fost prezent Emily nu i-ar fi putut povestii nimic lui Angie,probabil ar fi fost nevoita sa ii mai injecteze un calmant si sa se inchida in baie sa planga de suparare.

Emily o tinea in continuare de mana fara sa spuna nimic.

-Si acum ce?

-Acum vei incepe o viata noua,te voi ajuta pe cat posibil si iti voi da tot ce ai nevoie.Esti desteapta,iti vei gasi un loc de munca.Si Dorothy abia asteapta sa te vada…

La auzirea numelui catelusei Angie tresarii,parca in cap ii venii o imagine vaga dintr-o padure unde alerga cu ea in fiecare dimineata.Nu a spus nimic,nu a schitat nimic si nici nu a intrebat cine este Dorothy.

-Apreciez tot ce vrei sa faci pentru mine dar nu vreau sa fiu o povara.

-Nu esti o povara.si ii puse mana pa umar.Esti nepoata mea,stii…eu nu pot sa fac copii iar atunci cand te-ai nascut a fost un moment special.

Emily se ridica si o prinse zdravan de brat pentru a o trage in sus.Scoase valiza de sub pat si intr-o graba nebuna ii puse lucrurile in ea cu o precizie de asistenta.Angie statea sprijinita de perete si se uita mirata,imbracata in camasa de noapta lunga si larga cu ce frenezie ii face aceasta bagajul.Cu aceasi rapiditate ii si aruncase si o pereche de jeansi si un tricou pe pat.

-Imbraca-te repede,merg sa iti semnez fisele de externare.

Cand se intoarse,Angie statea in capul patului admirandu-si mainile firave gandindu-se ca sunt nefiresc de subtiri.

-Hai,domnita,sa mergem!

O saruta usor pe crestetul capului si iesira in graba din spital.

Dupa 2 luni de uitare adancita in intuneric si neputinta,Angie era sub razele soarelui.Vedea tot si totusi nu intelegea nimic.Era o frenezie de nedescris cu oameni accidentati dusi de urgenta pe targa,imaginea din parcarea spitalului nu era una prea placuta si cu siguranta nu era una care sa-I faca o imaginea prea buna despre “lumea de afara”.Voia sa atinga tot,sa simta,se uita cu ochii larg deschisi si intorcea capul in toate partile.

Au urcat rapid in masina micuta a lui Emily si au pornit spre casa.

Cu ochii pierduti dar curiozi,gata sa descopere tot ce era de descoperit,Angie se uita pierduta pe geam la tot si la toate,ii placea cum se vede imaginea din mers si mai ca atingea sticla cu nasul.Intorcea capul brusc dupa fiecare persoana ce I se parea mai diferita,lucru ce o amuza terbili pe Emily care nu a putut sa nu rada.

-Ce e?

-Esti ca o papusa scoasa din cutie care abia acum face cunostiinta cu lumea.

Angie zambii usor neintelegand pe moment daca aceasta glumeste sau incearca sa o tachineze.

-Hai printesa,am ajuns.

Angie cobora din masina uitandu-se la cerul de un alb imaculat,niciun nor,ceva nemaivazut chiar si pentru Emily.

-Ce face fetita?Hai la mama,Dothy.

Angie s-a schimbat la fata imediat ce a vazut-o pe Dorothy,un ciobanesc german superb care,din nou i-a starnit si mai multe amintiri pe care nu s-a riscat sa le exprime.Inca nu avea incredere in nimeni si nimic si faptul ca Dorothy a inceput sa o linga si sa o adulmece dand din coada pentru prima data cand a vazut-o(dupa cum credea ea)a fost ceva impresionant si se simtea iubita.Chiar si de un patruped era iubita.Dupa atata timp de intuneric si neputinta Angie avea pe cineva,avea un loc unde sa stea si 2 fiinte care o iubeau cu adevarat.