marți, 10 aprilie 2012

When innocence turns to violence(Episode 1):

Ce poti face atunci cand destinul se intoarce impotriva ta,atunci cand amintirile sunt invaluite de un abur alb si gros care nu te mai lasa sa distingi nimic?Te complaci situatiei sau lupti cu toti cei ce te vor la pamant?Astepti sa simti ultimile picaturi de ploaie pe piele sau fugi sa te adapostesti,te intinzi la pamant si astepti fulgerul care sa-ti decida soarta?
Pusa in fata tuturor problemelor de care a fost privata toata viata,o fata simpla,timida si deloc "diferita" trebuie sa lupte cu tot ce o inconjoara,fara momente frumoase,fara amintiri si fara familie.
O poveste adevarata,traita intens scrisa de doua minti luminate in stilul caracteristic.

When Inocence Turns to Violence:Prima raza de lumina a fost imediat acoperita,vazuse deja prea mult...

Sunetul aparatelor puternic luminate m-a trezit din somnul care parea sa ma fi aruncat intr-un abis crunt.Vedeam niste luminite multicolore si imi simteam corneea tanjind dupa o raza de lumina,nu stiam inca ce se intamplase si nici nu voiam sa aflu doar ca simteam o implicare prea mare din partea mea.Era liniste,prea liniste,incercam sa ies din coconul in care ma invelisem usor usor in ultima perioada de inertie.Credeam ca am orbit,cu auzul stateam bine,incercam sa disting anumite voci si simteam pasii apasatori(probabil ai unui asistent corpolent care,bolborosind ducea aparatura dintr-o incapere in alta)imi creasem un univers paralel in care multe maini m-au spalat si voci calde care mi-au soptit lucruri frumoase la ureche,lucruri pe care nu mi le mai amintesc atat de clar acum.Am realizat ca era noapte dupa linistea mormantala din spital,doar 2-3 asistente ce-si barfeau sotii sau admirau diferitele calitati ale doctorului de garda mai eraupe hol.Eram acolo,doar eu,singura si nu intelegeam,parca atunci cand am plecat in “excursie” eram mai multi.

Ochii parca imi erau lipiti,imi era o teama stupida de ai deschide.robabil imi era frica de realitatea de care urma sa ma lovesc,nu voiam sa aflu ca sunt singura si nu voiam sa ma confrunt cu toate ce aveau sa vina.Doar ca nu mai aveam de ales,spritul a decis sa ramana in mine,nu s-a detasat de corp,asa era sa fie si eu trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea(inca tineam ochii inchisi),moment in care cuvinte fade mi-au rasunat in cap “Hai,Angie,poti sa o faci,doar arunca-l in apa.” Ma intrebat ce naiba inseamna toate astea,ma intrebam cine e Angie,sa fi fost eu?oare o cunosteam?si cine imi vorbea?.Punandu-mi acestea intrebari m-am trezit in fund pe un pat umed(probabil de la propria transpiratie)inconjurata de nimic decat aparatura pe care puteam citii niste valori necunoscute pentru mine.Vedeam,auzeam ticaitul insuportabil,un fir facea legatura cu punga care atarnea deasupra patului al carui nume imi era necunoscut,mirosul de mancare de spital imi indundase narile si,ghidata de un instinct animalic,m-am ridicat(eliminand toate firele ce faceau legatura cu “aparatele ticaitoare”)si am pornit-o hotarata pentru a ajunge acolo de unde venea mirosul.In cap mi se tot invarteau cuvintele care m-au trezit din hibernare(hibernare,acesta fiind primul cuvant care mi-a venit in minte vis-à-vis de ceea ce se intamplase).In timp ce ma gandeam la ale mele si bajbaiam nestiutoare in lumina alba-orbitoare a neoanelor ce acopereau intreg tavanul gandindu-ma la ale mele(nu aveam acele “ale mele” defapt)o asistenta m-a prins de arm reusind sa scoata de la mine un “Drace!”.

-Domnisoara Berman,v-ati trezit,e cum adevarat un miracol,mai bine il chem pe doctorul Dickenson.

Pronunta cuvintele atat de repede,iar stramtoare in care imi prinsese bratul era atat de stransa incat m-am lasat purtata inapoi in patul in care am renascut.

-Domnisoara Berrmon,bine ati revenit printre noi!(si o mana zdravana,facuta sa manuiasca bisturiul si sa aseze un bandaj bine strans la locul potrivit.)Emily este in sfarsit fericita sa va vada pe picioare,stia inca de cand te-ai nascut ca vei devenii o luptatoare(moment in care nu am inteles exact de ce a inceput sa ma tutuiasca si am indraznit sa-l intrerup).

-Vedeti domnule doctor,mi-e foame!

-Dupa 2 luni de alimente malaxate si transformate in pastile nu ma mir,ce vrei sa-ti comand de la cantina?

-Poate un cheesburger dublu,cartofi prajiti,o Cola si o briosa,multumesc!si cu un strigat cum numai doctorii pot avea o plantase pe Emily(infirmiera care m-a condus inapoi in camera)in fata usii rezervei mele pentru ai da comanda).

-Acum ca iti vei primii bine meritata mancare,haide sa vorbim un pic despre starea ta de sanatate.

-Ma simt bine,doctore,ma doar putin in gat si parca o minge de rugby m-a lovit cu putere in ceafa,aud un tiuit puternic in urechi si sunetele cutiilor astora care se schimba in fiecare secunda ma scoate din sarite.Atata tot.eram foarte increzatoare,nu stiam despre ce vorbeste,eram abia venita pe pamant dupa o calatorie luuunga si fara amintiri.

-Angie,ai suferit un traumatism cranio-cerebral sever,ai fost in coma 2 luni cu sanse minime de supravituire.cuvintele lui se loveau de urechile mele ca ploaia rece ce curge de pe tigla caselor inalte intr-o zi de toamna tarzie…nu intelegeam nimic.

Din pacate…parintii si fratele tau au decedat in accident.

Cand eram mica obisnuiam sa arunc tot prundisul din spatele casei in lac,mereu cand gaseam un bolovan ma bucuram,dar odata ce-l aruncam,picaturi de apa ma stropeau pe fata.Tocmai aflasem o parte din trecutul meu,tocmai aflasem ca am(pardon,ca am avut)un frate care a murit impreuna cu mama si tata.Tocmai dadeam nas in nas cu prezentul si trecutul nu facea decat sa strice confruntarea dintre noi.Preferam sa raman asa,cu mintea aburinda incercand sa aflu cine am fost inainte,prefeam sa am indoieli toata viata decat sa stiu ca…viata mea de fapt a murit acum 2 luni aruncata intr-o rapa.

Priveam usor,melancolica cu buzele uscate si urechile parca scartaind catre luna care incepea sa coboare,era liniste,doctorul nu mai zicea nimic iar eu nu eram in stare sa il intreb ceva.

-Ai fost foarte norocoase,multe functii ti-au fost afectate,ai fost cuplata la aparate atata timp si inima ta…

-Taci,taci dracu’ odata.Stii ce?Ma doare-n fund de balivernele tale,cu ce ma incalzeste ca mi-ati gaurit vena pentru a ma tine in viata?Cu ce ma incalzeste pe mine ca tu esti aici cu fata asta de “imi pare rau” cand tocmai va pregateati sa ma livrati la morga?Suntem la etaj,nu?moment in care am tras de firele lipide zdravan si m-am decuplat de la toate draciile lor.Ce-ar fi sa ma arunc?O sa va para rau,hai sa ne prefacem ca aceasta mica pauza de 2 ore in care am dat cu capu’ de mirosu’ vostru de spital si de vorbele tale desprinse din filme politiste,hai sa spunem ca aceastea nu au existat si sa ma arunc in gol(probabil ma alegeam doar cu un picior rupt,fiind la etajul 2),crezi ca tipu’ de la morga o sa te intrebe de ce-am murit,cand o sa-mi lege eticheta de picior?moment in care imi prinse bratul cu putere si-am simtit o piscatura…eram prea grabita sa-l injur pentru a mai intreba ce e aia-se uita intr-un fel ciudat la mine,ma asteptam sa scoate niste catuse si sa ma lege de calorifer,ori sa dea un telefon si in usa sa apara 2 infirmieri din aceea transpirati si cu mustata,aspectul fizic fiind cel mai neinsemnat lucru in meseria asta si sa-mi puna o camasa de forta-Crezi ca-s nebuna,ai?si m-am asezat inapoi in fund,simtind o apasare ingrozitoare pe umeri.Ma calmasem subit,eram in fund cu tava plina de mancare nesanatoasa tocmai adusa de Emily,ma manca ingrozitor capul si urechile imi vajaiau cu putere,Dickenson se ridicase in picioare si ma privea cu mila,puteam sa-I simt cuvintele alunecandu-I pe limba si imaginile de naputinta pe creier “Biata de ea.”l-am auzit murmurand,am incercat sa-l injur dar nu am reusit,gura imi paralizase si mana stanga parca nu mai exista,am cazut pe spate cu ochii largi deschisi in directia lui.L-am auzit strigand dupa Emily spunandu-I sa ma cupleze la loc la aparate,am incercat sa ma ridic tipand cu o voce groasa si joasa dar nu am reusit.

-Se pare ca(,)calmatul i-a fost de folos,mai avea putin si ma musca de gat.

-E obosita saracuta,i-ati dat vestea?eu nu am indraznit…

-Da,atunci a innebunit.Era de asteptat,tu cum ai fi reactionat sa aflii ca esti singura pe lume?Cred ca o voi ajuta cu un apartament,stii,l-am pus spre vanzare pe cel cu 2 camere.

-Domnule Doctor,nu credeti ca e mai bine sa o tinem aici,sub observatie?Poate…poate face orice afara si mi-e frica pentru ea.De mica era neastaparata…

-Nu,e mai bine asa,te voi ruga pe tine sa ai grija de ea,poate sa stai cu ea cateva zile sa ii arati ce si cum,mai ales acum ca a murit Dorothy ma gandesc ca ai mai mult timp…

-Cu siguranta,Dorothy ar fi fost foarte fericita sa o revada.

Ce naiba tot vorbeau astia doi?Erau eram cu gura si ochii cascati spre ei,auzeam totul dar nu puteam exprima nimic,nu puteam schita nici o expresie,niciun gest.Voiam sa iau plosca si sa le-o dau de cap.Ce eram eu,handicapata?Puteam sa ma deplasez pana la baie si-napoi,nu era nevoie sa ma pis intr-o farfurie de metal.Tocmai imi decideau soarta,daca murmeau probabil s-ar fi certat daca sa ma incinereze sau nu,oameni bolnavi,ei,nu eu.Eram lucida,nu aveam memorie dar aveam prezent si viitor,simt de discernamant si stiam ca vreau sa le dau cu ceva in cap si sa fug cat de departe pot.M-au acoperit cu o patura si m-au lasat sa cad intr-un somn adanc.

10 comentarii:

  1. Deci,e genial!Abia astept episodul Cristinei

    PS:Anais,e ceva la care sa nu te pricepi?(sa enumeram: blogging,scris,desenat,muzica,si lista poate continua ore in sir!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. V-ati vorbit de m-a intrebat si Cristina acelasi lucuru?:)))
      Normal ca e,sunt multe:))
      Apropo,poza cu Duff:>

      Ștergere
    2. Hahaha :)) Deci,chiar nu am vorbit cu Cristina.
      Da,e normal sa nu te pricepi la un lucru...dar i-a enumera-mi tu 4 la care nu te pricepi,fara sa stai prea mult pe ganduri :> Iti spun eu ca nu poti.

      Da,poza cu Duff 8->.Dupa o perioada de schimbari de avatar,asta va ramane permanent :)

      Ștergere
  2. So, here I am. I wish I could shut up, but after I read it... n-a mai fost asa de usor.
    1. 'inocence' se scrie cu 2 de n. Adica 'innocence'
    2. sunt multe propozitii mult prea lungi, exprimate total aiurea, care te fac sa pierzi sirul la ce ai zis.
    3. ar trebui sa scapi de paranteze. ai putea folosi linii explicative. arata mai bine si sunt si mai precise.
    4. la un moment dat ai facut o comparatie care m-a dus cu gandul la ceva ce ar zice unchiul Gebadaia pe camp la tara. Si anume asta: "cuvintele lui se loveau de urechile mele ca ploaia rece ce curge de pe tigla caselor inalte intr-o zi de toamna tarzie"
    5. apoi mai era o faza cu "stransoarea in care imi prinsese bratul era atat de stransa". fraza asta e... minunata in cel mai sarcastic mod posibil.
    6. ...la fel si pentru "m-a prins de arm"
    7. ...si pentru "nu era nevoie sa ma pis intr-o farfurie de metal". se putea spune mai frumos. am mai citit carti, ficuri si compuneri in care se injura, dar totusi, se INJURA, nu se vorbeste murdar. e o diferenta, if you know what I mean.
    8. cred ca ai folosit toate timpurile si modurile posibile. trebuie sa te duci pe unul singur, cand e neaparata nevoie mai bagi si altele - si aici depinde de context. asta face ca totul sa arate si sa sune foarte naspa.
    9. multe greseli ortografice si gramaticale. stiu ca e scrisa la calculator si astfel de greseli sunt normale, dar atunci cand scri ceva si publici pe un blog, ar fi mai bine sa le corectezi.

    Have a nice day. : )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok,recunosc,am gresit(cu siguranta Cristina se va exprima mai bine),am spus si in continuarea unui alt comentariu ce aveam de zis si va multumesc pentru critici,voi fi mult mai atenta pe viitor,cred ca acum atata am de zis,recunosc cand am gresit.
      Mi-ar placea sa reveniti si la urmatorul episod scris de mine pentru a va da cu parerea despre cat de corect gramatical a fost:).

      Ștergere
  3. Pai...am citit si eu ce-ai scris si nici nu stiu de unde sa incep. Ai o groaza de greseli gramaticale, propozitii fara sfarsit care nici macar numai au sens la un moment dat. " o asistenta m-a prins de arm " - serios? de arm? daca tot te-ai apucat sa il scrii in romana, ce sens are sa bagi cuvinte in engleza alandala? Apoi, prea multe paranteze. Daca trebuie sa explici ceva ar trebuii sa faci in asa fel sa se inteleaga din text, nu pus intre paranteze. Sau nici n-ar trebuii spus, pentru ca e inutil. In plus, nu poti sa gresesti numele personajului principal, ori Berman ori Berrmon? Ar trebuii sa citesti inainte de a posta, nu crezi? "Stransoarea in care imi prinsese bratul era atat de stransa..." - suna total aiurea, mai si pleonsam. Ai folosit foarte multe moduri si timpuri de la verbe de la inceput pana la sfarsit, ar trebuii sa fii mai atenta la asta. In rest...sa vedem ce o sa faceti in continuare, so...good luck.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am scris aceste randuri in mai putin de 2 ore si nu esti in masura sa imi ceri explicatii in timp ce scrii "trebuii" nu am folosit cuvimte in engleza,chiar nu stiu ce am vrut sa zic la faza cu asistenta:))cat despre nume,initial a fost Berrmon,mai tarziu l-am modificat dandu-mi seama ca asa suna si arata mai bine.
      Uite ce e,nu sunt vreun mare filozof si nu ma vad la o catedra de romana in viitor,decat sa stai si sa imi suflii-n gura fiecare litera gresita mai bine te-ai concentra asupra actiunii,asupra a ceea ce a vrut sa exprime povestirea.

      Ștergere
  4. Ok, asculta. Eu doar ti-am dat o parere si am incercat sa te fac sa intelegi ce ai gresit si ce trebui sa corectezi. Astea sunt doar sfaturi si nu inteleg de ce te enervezi.
    Sa stii ca faptul ca l-ai scris repede nu inseamna ca poate avea greseli. Eu cred ca daca vrei sa faci ceva, mai ales destinat tuturor, ar trebuii sa il faci bine, adica cu atentie si in tot timpul de care ai nevoie.
    Si obisnuieste-te, in viata nu o sa fie toti de acord cu tine si va fi mereu cineva care te va critica, deci incearca sa tratezi lucrurile astea cu mai multa usurinta...
    Nimeni nu a zis ca trebuie sa devii profesor sau scriitor, dar daca vrei sa faci ceva, incearca sa o faci bine.

    P.S. E filoSof, nu filoZof. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai am facut o postare in care am explicat asta,imi cer scuze pentru faptul ca m-am aprins:))

      Ștergere
    2. Filosofie/Filozofie - ambii termeni sunt acceptati in limba romana,
      cu toate ca etimologia cuvantului este "phileo" (iubire/cautare) si "sophia" (intelepciune) din lb. greaca.

      Ștergere