Urasc sa-mi fie frica de esec.Urac sa cad intr-un abis sinistru din care greu mai scapi steptand o portita prin care cineva sa-ti intinda o mana,ca cineva sa te ajute sa te ridici din mocirla rece.Odata ce-ai simtit esecul cu greu mai simti victoria,de aceea ura trebuie sa te impinga neconditionat la o lupta cu tine si nu sa te doboare.
Urasc sa-mi fie frica de necunoscut.Multi cerceteaza fara pauza necunoscutul larg si intunecos,unii se amuza,altii se tem.Unora le place riscul,altii sunt rezervati.Nu ma pot pune in una din cele doua categorii…astept ca viata sa dea verdictul.
Urasc sa-mi fie frica de neputinta.Cel mai groaznic sentiment care te impresoara si iti starneste fiori pe sira spinarii este de neputiinta,cel putin pentru mine.Detest sa ma gandesc ca viata ma va lovii cu o provocare initial neasteptata,urasc sa stiu ca poate nu ii voi face fata,dar macar daca am cazut,am cazut incercand.Cel mai mult ma gandesc cu groaza la momentul in care voi fi pusa in fata gropii fara fund pe care nu o voi putea sarii catre o lumemai buna preferand sa raman in obscuritatea plina de confort in care deja ma afund.
Urasc sa-mi fie frica de liniste.Si totusi imi e…cat esti inconjurat de o agitatia frenetica odata ce iti scapa un gand,o traita,o minciuna,un strigat de ajutor probabil nimeni nu te aude si daca stai sa te gandesti mai bine realizezi ca de fapt nu ai vrut sa o zici.Daca cineva te ataca te faci ca nu l-ai auzit,evitand un scandal,dar daca esti incanjurat de un alb ce scoate toate imperfectiunile in evidenta,o liniste mormantala care odata stricata lasa un ecou greu de eliminat din inima ta,toate gandurile,trairile,neputintele si stresul sunt transmise de 10 ori mai tare si lovitura e de 10 ori mai puternica.
“The quiet scares me ‘cause it screams the truth.”
Urasc sa-mi fie frica de trecut.Te uiti in trecut in inima,in sufletul tau ajutat de lucurile fizice pe care le-ai realizat sau le-ai doborat cu trecerea anilor si te intrebi “De ce?”,de ce ai facut asta sau mai rau…de ce nu ai facut-o si ai lasat o asemenea oportunitatea sa treaca pe langa,cum ai putut lovii atat de tare si cum de nu ai raspuns la lovituri?De ce ai atacat pe cine nu merita si ai crutat dusmanii si de ce ai pierdut lucruri frumoase din neatentie sau inconstienta?
Urasc sa-mi fie frica de adevar.De cele mai multe ori adevarul doare si daca ai facut totul bine ar trebui sa fii pregatit sa il privesti in ochi.Din pacate de cele mai multe ori adevarul,lucrul pur care ar trebui sa ajute se transforma in ceva ce ne distruge,cu sau fara voia noastra.
Urasc sa-mi fie frica de minciuna.De ce ar trebui sama tem de minciuna atata timp cat eu am adevarul de partea mea,de ce ar trebui sa ma tem de prostie atata timp cat pe mine nu ma afecteaza si de ce ar trebui sa ma tem de a face dreptate daca eu sctiu ca va fi buna pentru toti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu