Aceasta se vrea a fi recenzia unei carti,nu voi prezenta actiunea exact cum a avut loc in gandirea lui Thomas Harris ci voi incerca sa-I dau o nota proprie.Voi incerca sa imi exprim parerea fata de personaje si actiune,fara a modifica nimic.
Thomas Harris a atins multe puncte sensibile ale societatii cu seria care il are ca personaj principal pe Hannibal Lecter.Lejeritatea cu care scrie despre crime inchipuite,”Hannibal the Cannibal” fiind un personaj fictiv a facut multa lume sa se intrebe daca este in toate mintile.Eu pot spune,insa ca daca reusesti sa comasezi povesti ale criminalilor celebri ca Ed Gein sau Albert Fish si sa le pui in pagina sub forma unei povesti de dragoste la nivel psihologic si pe seama unor traume din copilariei nu poti fi decat genial.The Silence of the Lambs este a doua carte din aceasta serie,prima,Red Dragon fiind lansata in ’81.
Povestea impartita in 4 carti care a contrariat o lume intreaga la aceea vreme si de pe urma careia avem 4 filme de exceptie isi atinge apogeul in Tacerea Mieilor.
In Februarie ’83,Clarice Starling,elev al Academiei FBI primeste misiunea de a merge personal la centrul de boli mintale unde era internat psihologul canibal criminal in serie,Hannibal Lecter pentru a afla cat mai multe detalii despre principala sursa de teroare ale acelor vremuri,Buffalo Bill,criminalul in serie care isi alegea ca victime doar fete tinere,masive pe care le jupuia si le arunca in diferite rauri.Se pare ca Buffalo ii fusese pacient lui Lecter pe vremea cand inca mai profesa.Jack Crawford,superiorul lui Clarice,o fata oarecum frumoasa,cu o silueta interesanta si chip angelic,deloc genul de femei pe care te astepti sa le intalnesti la FBI nu ar mai fi facut o asemenea “greseala” de a trimite un elev pe teren,fata in fata cu unul dintre cei mai temuti de pana atunci,”atractia principala” a centrului de boli mintale din Maryland,avand in vedere ca majoritatea celor ce au incercat sa-l evalueze pe Lecter au plecat cu traume sau…n-au mai plecat deloc,desi Lecter era inchis intr-o cusca cu gauri de 3 centimetri si un sertar prin care sa poata transmite lucruri.Crawford,”lup batran” cu exeprienta stia insa ca daca ii va trimite o fata tanara,sincera,deschisa catre noi provocari si care sa nu aiba vreun “interes” ascuns(mai ales ca Lecter are un al 7’lea simt pentru astfel de lucruri)il va putea “manevra”mai usor,desi nu a facut asa cu rautate,ci doar pentru reusita cazului.
Ajunsa in Baltimore,la centrul de boli mintale,Clarice este preluata de Dr. Chilton,directorul spitalului si la acel moment cel mai neinsemnat “inamic” in rezolvarea acestui caz.Oferindu-I de la inceput frumoasei Clarice un tur al orasului si de ce nu si o cina,Chilton se arata mai mult decat incantat de vizita ei,spunandu-I chiar ca nu a vazut in viata lui un agent FBI mai “dragut”.Chilton se ofera sa o conduca pe Clarice pana la coridorul unde se afla celula lui Lecter,aratandu-se mai mult decat nervos datorita refuzurilor categorice ale lui Clarice de a lua cina cu el.Furios peste masura de “ignoranta” acesteia,nu se sfieste sa-I arate o poza cu una din asistentele ce avea sa ingrijeasca de Lecter dupa ce a acesta a prezentat dureri in piept si a fost dus la infirmerie “Pulsul lui nu a trecut de 85 nici macar atunci cand i-a mancat limba.”
Lasand la intrare pistolul si alte obiecte contondente(Lecter putea face o arma letala chiar si din arcul unui pix),Starling porneste pe partea dreapta a culoarului pavat in piatra la capatul caruia se afla cusca Doctorului Lecter.Sub privirile lui Barney,omul de paza care ii pregatise un scaun si o incuraja “O sa te descurci!”(nici el nu il inghitea pe Chilton).Trecand de celulele celorlalti bolnavi mintali si pe langa a lui Miggs care i-a soptit “Pot sa ti-o miros…”,Clarice ajunge la celula Doctorului Lecter.
Cu un fizic deloc impresionant si ochii albastri,galesi,probabil ai crede ca este un profesor de religie din provincie,in niciun caz criminal in serie ce isi mananca victimele(anumite parti din ele).Statea nemoscat zambind usor in picioare cu spatele drept si mainile pe langa corp.Probabil un tip masiv cu privirea intunecata gata sa te muste de gat ar fi fost prea mult pentru o carte atat de “fara cusur” precum Tacerea Mieilor.Si daca e sa ne uitam la personaje ca Albert Fish,”canibalul” cu aceleasi apucaturi ca Lecter care chiar a existat (Lecter fiind ceva mai calculat,nu atat de “religios” si fara un etalon anume de varsta,niciodata copii) nu ne puteam astepta la un spate lat si o inaltime de aproape 2 metri.Un chip care sa nu trezeasca suspiciuni,ochi si mnte agera si o brutalitate de nedescris.Dar in definitiv fiecare criminal este mai intai o victima…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu