Radioul scoase de odata un sunet ciudat,Emily tresarii parca ciupita de ceafa,aproape lovind cu capul acoperisul masinii.Se oprii pe banda de urgenta a autostrazii,auzea prin geamul inchis cum masinile treceau haotic pe langa ea.In cap ii tiuia vocea mamei sale,o amintire vaga de la ziua ei,isi amintea rochita inflorata si tortul de ciocolata pe care mama ei il facea destul de des,inca mai vedea gradina plina cu margarete si simtea mirosul de cafea cu lapte fara de care mama ei nu se putea trezii dimineata.Isi amintea buclele si ochii vrezi ai mamei,o femeie frumoasa fara noroc,insa.
Auzise de la cineva(se lupta cu toate amintirile peste care plouase si acum era o ceata groasa pentru a-si amintii cine) ca,dupa ce a plecat,mama ei a fost transferata la un spital de boli mintale intr-un oras mai mare.A dat cateva telefoane atunci pentru a afla unde a ajuns mama ei,nimeni nu stia,Emily pastrandu-si numele dupa casatorie,mama ei figurand cu numele lui John.Stia doar ca a cazut intr-o depresie puternica.Nu era straina de acest termen,a stat doua saptamani la pat dupa ce vestea ca nu poate face copii a lovit-o in inima.Mama sa isi traise ultimii ani intr-un sat care nu aparea pe harta,o comunitate mica unde se vorbeste si toata lumea stie depsre toata lumea iar daca o ambulanta trece printre case,vestea circula mai repede ca ciuma.Incerca sa isi aminteasca numele satului,il stia din auzite,fusese acolo de doua ori si niciodata nu ajunsese pana la casa mamei ei.Ea s-a nascut la munte unde vremea era mereu schimbatoare si starea ei pe perioada iernii,cand florile erau doborate de gheata taioasa si aburul de pe geam nu o lasa sa priveasca fulgii era una deplorabila.Isi amintea ca nu e departe de oras dar gandurile ii erau rastalmacite acum,vedea retete,o vedea pe Angie in coma si pe mama sa in tinerete,nu indraznea sa apese pe acceleratie,astepta un semn,o gram de forta.Statea cu mainile si capul plecat pe volan,radioul inca scartaia,muzica se oprii,volumul era dat la mic,incepusera stirile.Intr-o fractiune de secunda isi amintii iesirea de pe autostrada,trecu de pod si mersese ceva pe banda de urgenta a autostrazii,urma o iesire brusca,dupa un palc de pomi inalti,imediat dupa curba era un bar frumos luminat.Apasa acceleratia cu putere si depasii masina din fata.Inca nu ea convinsa de ceea ce vrea sa faca dar nu mai avea nimic de pierdut,astepta sa vada luminile de la intrarea in bar si sa fie convinsa ca acesta este drumul,stia ca mai trebuie sa mearga cativa kilometri iar apoi drumul se strica.Telefonul incepu sa sune din nou,al 7’lea apel de la Angie,stia ca e ingrijorata,asta a fost primul lucru la care s-a gandit cand a apasat acceleratia,dar nu era in stare sa vorbeasca acum si daca i-ar fi spus ce se intampla era convinsa ca ar fi vrut sa vina dupa ea,si ar fi facut-o cu orice pret acum.
Cauta cu privirea iesire brusca dupa care localul bine luminat.Batea un ritm bine cunoscut cu degetele pe volan,ii venea sa cante,in cap ii curgeau cuvinte,versuri,imagini.O melodie straina,nu o mai auzise de mult,dar o cunostea atat de bine.Inchise ochii pentru o secunda si se vazu sarutata pe frunte de mama sa,intr-o fractiune de secunde se trezi departe de iesirea din autostrada,vazand luminile rosii si galbene ale localului pe care il cauta. “Drace”.Acum trebuia sa caute un loc in care putea intoarce,din fericire gasise unul peste cativa zeci de metri,dar la intoarcere era mai greu,trebuia sa mearga ceva pentru a putea fi pe directia cu localul din nou.
In final radioul incepu sa scoata sunete din nou,parca incerca sa spuna ceva si cuvintele ii erau oprite de neputinta lui Emily,cand era nejutorata simtea ca toata lumea din jur o priveste cu mila,detesta acest sentiment,incerca sa caute cu privirea niste ochi umezi care sa ii planga de mila doar pentru a arata cat de puternica e,dar nu acum,nu mai cauta nimic,cauta doar luminile localului,care,dupa vagi amintiri o ducea pe drumul catre casa mamei ei.
Modul de a gandii,de a traii,de a crede si de a merge mai departe.
