Ai puterea sfaramata in maini, dar esti bolnav si fugi
de fericire. Te aliezi cu amagirea si cazi,
decazi mereu in pulberea inselaciunii.
Iti ineci ratiunea, o maschezi si apoi uiti de ea,
o reinvii si apoi o omori intr-o alta stearsa zi
Incepi sa te urasti si privesti iar sus
dar n-ai vointa sa ajungi acolo,
ca esti om si nu te deranjezi sa ai aripile vietii.
Si in final, dupa ani in care interioru-ti a incetat sa te
mai recunoasca, cand in oglinzi nu mai
apare imaginea ta decat deformata
tu tot decazi, iubind si detestandu-te
caci ramai bolnav si n-ai curaj decat sa speri,
sa fii fericit
e prea greu si-ti e prea lene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu